Nu am noutati majore. Sunt bine, sanatoasa si am inceput anul cu munca multa la birou. Dar nimic exagerat. Sunt implicata (din nou) intr-o implementare de program nou si, fiindca voi fi key user, am mai multe lucruri de facut ca de obicei (“curatarea” bazei de date, training pentru utilizare … chestii din astea). Oricum nu e de avengura schimbarii SAP-ului cu care m-am confruntat in 2010 si inceputul lui 2011, dar e amuzant cum istoria se repeta Si pentru fostele colege – de data asta seful meu e implicat direct si lucreaza cot la cot cu mine

************************************************

Conform principiului tara arde si baba se piaptana, in loc sa ma implic in proteste/revolutie, eu gugalesc de zor in cautare de destinatii pentru vacanta de vara … Ce daca e ianuarie? Eu ma uit pe poze cu plaje. De la inceputul anului am facut o fixatie pentru Costa del Sol (Malaga, Marbella, Torremolinos) si ma uit dupa variante de cazare mai ieftine. Insa ieri, la gugaleala obisnuita de weekend, am vazut ca plajele de acolo nu sunt chiar nemaipomenite. Bine, dupa ce am fost 2 ani la rind in Grecia, evident ca orice plaja e naspa prin comparatie Dar ideea era sa nu facem numai plaja, ci sa si vizitam cate ceva. Oraselele din sudul Spaniei mi s-au parut dragute si demne de vizitat. Daca e cineva prin preajma care a vizitat Costa del Sol, as aprecia ceva impresii de vacanta. Nu e o destinatie ieftina, asa ca vreau sa aleg ce e mai bun de acolo.

Si tot cautand eu de zor “best beaches” am ajuns (cum altfel) tot la Grecia. De data asta am pus ochii pe insula KOS, locul nasterii lui Hipocrat. Se poate ajunge cu avionul (exista chartere vara) si am vazut cazare incepand de la 210 euro/7 nopti. Mi se pare pitoreasca si in sudul insulei exista niste plaje pe care m-as lafai. Nefiind o destinatie foarte populara printre romani (cum e Thassos de ex), nu am gasit foarte multe informatii despre ce poti face pe acolo. Doar ca e aproape de Turcia si se poate face o excursie de o zi la Bodrum. O am in vedere, desi parca n-as merge si al treilea an tot la greci …

In fine, desi anul trecut ne propusesem sa mergem in Antalya anul asta, ne-am cam dezumflat cand am vazut preturile (cam 2000 de euro la 5 stele all inclusive) si nu cred ca e fezabil pentru noi.

************************************************

Am descoperit un serial nou, Downton Abbey (la Christina am citit despre el) si ne-am hotarat sa vedem primul episod vineri seara (mai mult de plictiseala asa). Ei bine, ne-a prins 3 dimineata uitandu-ne la el si nu ne induram sa plecam la culcare. Ieri am repetat experienta si am terminat deja sezonul 1. Acum suntem la episodul 3 din sezonul 2. Pe IMDB are nota 9 si o merita cu prisosinta. Demult nu am mai vazut un serial atat de bine facut, atat de impecabil jucat si cu o intriga care ne tine lipiti de televizor cu orele (conectat la laptop, fireste ). Povestea urmareste destinul unei familii bogate din Anglia, lupta lor pentru pastrarea domeniului in lipsa unui mostenitor direct de sex masculin si, in paralel, intrigile numerosilor servitori, fara de care acea casa nu ar putea functiona. Va recomand cu caldura sa vedeti serialul (e posibil sa fie difuzat in curand pe la teve, noi l-am vazut pe vplay) pentru ca merita.

************************************************

Si cam despre asta este vorba in ultima vreme. Voi, sanatosi, voinici?

Cred ca oricine are mai mult de 27 de ani a vazut cel putin un episod din “The Muppet Show“, celebra emisiune de divertisment a anilor ’80. De fapt la noi se difuza in anii 80, show-ul a inceput de prin 1976. Tin minte ca asteptam cu nerabdare weekendul ca sa vad, impreuna cu fratele meu, cateva minute (bine cenzurate) cu “papusile Muppets”, pe care Tudor Vornicu le mai strecura prin Albumul duminical. La momentul respectiv nu intelegeam toate glumele, dar personajele erau simpatice asa cum le vedeam eu cu ochii de copil. Fratele meu intelegea mai multe (el fiind cu 7 ani mai mare decat mine) si imi mai explica uneori poantele. Pentru ca “papusile Muppets” este, pana la urma, un show pentru adulti.

Ceea ce am vazut vineri seara la cinema nu prea a semanat cu ce stiam eu ca sunt “muppetii”. Da, personajele au fost aceleasi (Kermit, Miss Piggy, Fozzie), dar povestea in sine e una trista. Celebrul teatru unde se desfasurau spectacolele papusilor este acum o ruina si, in plus, in curs de demolare pentru ca pe terenul de sub el s-ar fi descoperit petrol. Un mare magnat vrea sa preia cladirea la expirarea contractului si sa o darame.

Pentru ca acest lucru sa nu se intample, papusile Muppets se hotarasc sa puna in scena un ultim spectacol in cadrul caruia sa organizeze un teledon pentru strangerea a 10 milioane de dolari. Cu banii respectivi ar fi salvat teatrul lor. Evident spectacolul e vazut de nostalgici si reuseste sa inmoaie inimile tuturor, dar mai ales sa dezlege pungile (sau cardurile – ca tot vorbim de o versiune moderna). Bine, e totusi ciudat ca, fara sa repete prea mult, papusile fac un show de milioane, dar sa nu uitam ca e totusi o poveste.

De remarcat ca s-au chinuit sa gaseasca o vedeta care sa fie gazda spectacolului si nu au reusit. Au adus pe cineva cu forta in cele din urma. Si cand te gandesti ca in anii de glorie ai showului toti actorii mari se inghesuiau sa participe pentru ca audientele erau fabuloase…

In rest nu se mai intampla mare lucru prin film. Se canta mult, se mai face cate o glumita si tot ai senzatia aia de “ma, nu mai incepe filmul asta odata?”.

Totusi, pe noi ne-a amuzat si ne-a adus aminte de copilarie. Nu aveam mari asteptari de la film. Ne-am dus doar ca sa ne simtim bine, intr-o seara de vineri. Si sa revedem papusile copilariei noastre. Anul trecut ne-am uitat intr-o sambata pe youtube la secvente din “The Muppet Show” original si ne-am amuzat teribil. Sunt de revazut oricand.

Un fapt divers: inainte sa intram la film, Dorin si-a comandat meniul “muppets”: floricele si suc intr-un pahar personalizat. A cerut paharul cu Kermit. Vanzatoarea a intrebat candida: asta e ala cu broscoiul, nu? Ni s-a parut trist ca cineva nu stia cine e Kermit

Multumim, Miruna, pentru invitatii!

Am inceput 2012 cum nu se putea mai vesel: am vazut Happy Feet 2, aseara la Cinema City Cotroceni -  sala Samsung IMAX. Si fac aceasta precizare pentru ca filmul merita vazut in 3D (asa cum spunea Pietricel si eu m-am jucat cu baloanele de pe ecran la genericul de final ).

Aveam o oarecare nostalgie legata de Happy Feet 1, asa cum ii marturiseam lui Dorin aseara, pentru ca a fost primul film pe care l-am “luat” de pe internet, in epoca de aur a DC++ (pe vremea aia nu stiam ce sunt torentii). Si pentru ca eram o novice, am descarcat o versiune CAM, vai de steaua ei. Cred ca era trasa de pe la rusi, de pe undeva. Oricum, era nasoala. Nu mi-ar fi trecut atunci prin cap ca, la doar cativa ani distanta, o sa vad continuarea desenului animat in 3D la o calitate nemaipomenita.

Povestea din Happy Feet 2 il aduce in prim plan pe Erik, fiul lui Mumble, care, spre deosebire de tatal sau, nu poate dansa. A se remarca similitudinea situatiei din Happy Feet 1 cand Mumble dansa fenomenal, dar nu putea sa cante asa cum faceau ceilalti pinguini. La fiul lui e exact pe dos Erik sufera din cauza ca ceilalti rad de el si, cu toate ca parintii lui il asigura ca e special, el se hotaraste sa fuga catre o alta colonie de pinguini. Acolo il intalneste pe The Mighty Sven, pinguinul care poate sa zboare si care devine instant idolul micutului Erik. Chiar daca nu poate sa zboare, Erik se dovedeste la final a fi un cantaret desavarsit.

In film apar si alte personaje haioase: Ramon – pinguinul fermecat de pinguina Carmen, Will si Bill the Krill – cei care vor sa-si depaseasca conditia lor de vietati marine minuscule si sa se transforme in pradatori – sunt delicioase dialogurile lor, Lovelace – pinguinul cu pulovar

Mie mi-au placut foarte tare vocile personajelor si m-am inmuiat toata la vederea micului Erik (e delicios!). Va recomand cu caldura versiunea originala – au apreciat-o si copiii (multi!) prezenti aseara la avanpremiera – pentru ca face toti banii.

Mergeti sa vedeti filmul! Chiar daca povestea in sine nu e neaparat o capodopera, va asigur ca veti iesi zambind din sala.

Multumesc Oxygen PR pentru invitatie!

Cand am intrat in 2011 nu mi-am dorit decat sa am liniste si sanatate. Incheiasem un 2010 tumultos si aproape ca mi-era teama sa-mi doresc mai multe. Imi gasisem jumatatea, vazusem Parisul … ce puteam sa mai vreau?
Nici nu ma gandeam eu ce an bun urma sa vina. Pentru ca, da, pot sa spun acum, la final, ca 2011 a fost unul dintre anii cei mai buni din viata mea. A inceput el cu un concediu in care a trebuit sa lucrez vreo 2 zile (ah, si ce nervi am avut!), dar asta m-a ambitionat mai mult si m-a facut sa-mi doresc alt job. Spre norocul meu, exact in momentul cand simteam ca nu mai pot, ca-mi urasc munca si seful, a aparut aproape din neant o oportunitate. Am fost sunata de o agentie de recrutare la care depusesem CV-ul in 2006 Si apoi, dupa 3 interviuri, a venit si oferta de job. Financiar nu a fost un salt semnificativ, dar din multe alte puncte de vedere este un loc de munca bun si nu regret nici o secunda ca am venit aici.

Dar marea realizare a anului nu a fost numai schimbarea jobului, ci faptul ca am reusit sa-mi cumpar o casuta. E mica, dar e a mea. Da, platesc rate la ea, dar sentimentul ca nu mai sunt o chiriasa e priceless. In plus, simt si eu ca am realizat ceva.

Sentimental vorbind mi-a fost bine si mi-e bine in continuare. Relatia mea cu Dorin evolueaza frumos, in continuare mi-e drag sa ma trezesc dimineata alaturi de el si mi-e drag sa stiu ca am cui sa cer un sfat, o parere, sa stiu ca e cineva acolo caruia ii pasa de mine. Si pana la urma e frumos sa stii ca ai cui sa-i faci o surpriza (chiar daca intarziata   – cadoul lui de Craciun a ajuns abia azi dimineata).

Am avut parte si de o vacanta frumoasa in luna iunie. Ne-am fi dorit sa calatorim mai mult, dar lasa ca la anu’ recuperam.

Serios, nici nu stiu ce sa-mi doresc pentru 2012. Cred ca stabilitate e cuvantul potrivit. Si apoi sa fim amandoi sanatosi (ultima luna a anului ne-a cam incercat la capitolul asta si ne-a indispus putin), sa muncim si sa facem bani, sa calatorim si sa vedem cat mai multe lucruri. Si sa ne iubim in continuare.

Ceea ce va doresc si voua! Sa fiti iubiti si sa iubiti!

LA MULTI ANI! Ne vedem in 2012!

Craciunul il fac in deplasare, adica la Braila, ca de obicei, la mama. Anul acesta ne-am hotarat sa mergem fiecare la parintii lui si apoi sa ne facem propriul Craciun (mi-am luat 2 zile libere in plus de la birou). Era singura solutie acceptabila, desi o sa ne fie greu unul fara celalalt 2 zile. Eh, trec repede. O sarma, o salata “buf”, o cozonaca si gata. Cat ai zice Craciun sunt inapoi in Bucuresti. Anul trecut am stat amandoi aici si n-am inteles nimic din sarbatoarea asta. Pentru ca am lucrat, n-am avut timp sa pregatesc nimic, asa ca in ziua de 25 decembrie frecam de zor la maioneza …

Asa ca maine sunt pe drum, duminica pap bunatati si luni ma intorc. Sper sa nu ma inzapezesc prin Baragan.

Va doresc sa aveti un Craciun Fericit, cat mai multe zile libere si cat mai multe bucurii!

xo xo

Mare mi-a fost bucuria cand am auzit ca CFR a intrat in randul lumii civilizate si a pus la dispozitia calatorilor un serviciu de cumparare bilete online. Asa mi-era de lehamite de statul la cozi prin agentiile de voiaj, incat am mancat o prajitura de fericire ca o sa cumpar belete prin cateva click-uri.

O paranteza: devin fana a shopping-ului online. E al doilea an cand cumpar cadourile de Craciun de pe net. Acum sper sa-mi si ajunga

Asa. Si intru eu de dimineata pe mersul trenurilor, chitita sa fac achizitia mult visata. Mi-am facut chiar si cont la ei. De remarcat ca au renuntat la idiotenia cu codul numeric personal si acum iti poti face cont doar cu numele, adresa de email si un numar de telefon (nu stiu de ce il cer si p’asta pt ca se specifica clar in “termeni si conditii” ca ei te vor atentiona pe email daca intervin modificari in circulatia trenurilor, bla bla …). In fine, probabil ca firmele de telemarketing platesc bine bazele de date

Cam dintr-a treia incercare am reusit sa trec de faza cu selectati trenurile dorite, adica afisarea rutelor. Nu mi-au dat decat vreo 2 erori (daca eram programator probabil ca si intelegeam ce scrie acolo).

Am ales data de plecare si trenul. Voiam sa cumpar bilet dus-intors pentru ca se da reducere de 10% daca faci asta. Bun. Imi apare mesaj sa aleg si trenul de retur. Dau click si zbang … o eroare. Eh, se intampla. Reiau procesul. Ma loghez din nou (atentie prima pagina e activa doar 5 minute, deci trebuie sa te misti repede), selectez o ruta de plecare, apoi dau click pentru intoarcere. Numai ca acolo imi propuneau ei un tren cu care sa ma intorc. Musai ala care pleaca la 10 dimineata din Braila. Dar eu nu vreau sa ma intorc cu ala, vreau cu altul. Posibilitate de selectie … nema. Am mai incercat o data (tot procesul) si am primit aceeasi propunere. M-am botoshit toata. Am dat totusi click pe pret sa vad cat costa minunea: 92.5 Lei. De persoana. Reducerea era 9.55 lei. Deci un milion un drum pana la Braila??? Valeu maica, da’ ce ne fac aia in tren? Masaje?

Ma rog, ideea e ca am pierdut o dimineata intreaga pe site-ul cfr ca sa constat ca trebuie sa merg la o agentie daca vreau bilete pe rutele preferate de mine Si m-am ofticat

Aseara cand am plecat de la birou am fost martora unei intamplari mai deosebite care m-a pus putin pe ganduri.

In zona Tineretului, chiar langa magazinul Carrefour nou deschis, statea ghemuita o femeie cu o varsta incerta si care parea homeless. Exact cand am trecut pe langa ea in viteza (ma grabeam sa ajung la Foto Union), venise o salvare si un medic tocmai incerca sa afle in ce stare se afla. O fata tanara ii explica medicului ca femeia cu pricina “este constienta, dar nu se poate misca”. Am dedus din asta ca tanara fusese cea care sunase la salvare si, mai mult decat atat, a stat acolo pana aceasta a venit. M-a impresionat foarte mult gestul fetei si m-am gandit daca eu as fi facut asa ceva. Probabil ca nici n-as fi observat-o pe femeia aceea ghemuita …

Am vrut doar sa va spun si voua ca mai exista oameni buni printre noi. Atat.

Duminica seara in Bucuresti

Photos by Dorin

Azi fac reclama

Vreau sa va spun despre o initiativa frumoasa, in ton cu sarbatorile de iarna ce se apropie. Este vorba despre campania celor de la Foto Union intitulata Portret de familie. Mie mi s-a parut o idee atat de frumoasa incat m-am programat si eu pentru o fotografie (impreuna cu jumatatea, of course   ).

Asadar intre 6 si 13 decembrie puteti sa mergeti sa faceti o fotografie frumoasa, care va deveni o carte postala trimisa catre cei dragi.

Felicitarile pentru idee si realizare merg catre Cristian & Radu.

Puss in Boots este un film de animatie pentru copii mari (cam ca mine asa :D ). Ca, de altfel,
mai toate filmele de desene animate aparute in ultimii ani. Avantajul filmului este ca personajul principal este deja cunoscut din Shrek. Dar chiar si asa, nu banuiesti ce ii poate pielea.

Am vazut miercuri seara in avanpremiera filmul si mi-a placut foarte tare. Chiar daca scenariul amesteca in el ingredientele a vreo 4 povesti, farmecul inegalabil al lui Puss te face sa treci cu usurinta peste acest amanunt. Si cand spun farmec, ma refer atat la privirea celebra cu ochii mari (awwwwwwwwwwwwwww), cat si la vocea sexy cu amprenta inconfundabila a lui Antonio Banderas.

Filmul ne prezinta povestea motanului Puss, care a fost gasit pe strada de o ingrijitoare miloasa de la un orfelinat si apoi adoptat, laolalta cu copiii de acolo si cu un ou grasan, Humpty Dumpty. Ei devin in scurt timp foarte buni prieteni si pornesc impreuna in cautarea gastei cu oua de aur. Peripetii, actiune, efecte 3D si mult umor. Asa pot descrie in cateva cuvinte ceea ce se intampla pe ecran timp de o ora jumatate.

Va recomand cu caldura versiunea subtitrata pentru a savura pe deplin vocile actorilor (Antonio Banderas, Salma Hayek, Zach Galifianakis) si jocurile de cuvinte.